|
SCRIBUL
Căzut în fața mării
în genunchi
poetul răcnind din răsputeri
tăceți,
marea îmi dictează.
LO SCRIBA
Caduto davanti al mare
in ginocchio
il poeta urlando a squarciagola
zitti
il mare mi sta dettando.
UN FLUTURE
Un fluture galben
tremură
pe patul puștii
soldatului
E fără suflare
sau doar ațipit
Grijuliu
Dumnezeu deșurubează stelele
Încă un ceas
încă un mileniu
încă un asfințit.
UNA FARFALLA
Una farfalla gialla trema
sul calcio del fucile
del soldato
È senza respiro
o è soltanto appisolata
Premuroso
Dio svita le stelle
Ancora un’ora
ancora un millennio
ancora un tramonto.
FLUTURELE
Buzele tale
pe marginea ceștii de cafea
se zbăteau ca un fluture roșu.
Atunci am rostit pentru tine
toate cuvintele de dragoste din dicționar
și nici unul nu s-a făcut om.
După asta s-a lăsat seara
draga mea
și peste oraș s-a ivit luna nouă.
LA FARFALLA
Le tue labbra
sul bordo della tazza del caffè
si agitavano come una farfalla rossa.
Allora ho pronunciato per te
tutte le parole d’amore che si trovano sul dizionario
e nessuna si è fatta uomo.
Dopo di che è scesa la sera
mia cara
e sulla città è sorta una nuova luna.
VINUL ÎN PAHAR
Vinul în pahar
pe o masă de piatră
în fața mării
urcă din el vocile celor
de sub pământ
valuri vuind ca vaietele
a o mie de regi.
Un strop de vin
roșu ca sângele tău
de tânăr bărbat
de verși uneori pe o plajă pustie
poți să auzi nisipul șoptind
în limbile lor
de oameni sângeroși
și plini de cruzime
în seara aceasta
în care răsună
liturghie tăcută a stelelor
în patria mai presus de orice.
IL VINO NEL BICCHIERE
Il vino nel bicchiere
su un tavolo di pietra
davanti al mare
da lì salgono le voci di coloro che stanno
sotto terra
onde echeggiando come i gemiti
di mille re.
Una goccia di vino
rosso come il tuo sangue
di giovane uomo
se versi a volte su una spiaggia deserta
puoi sentire sussurrare la sabbia
nelle loro lingue
di esseri sanguinari
e pieni di crudeltà
in questa sera
in cui riecheggia
silenziosa la liturgia delle stelle
in patria prima di tutto.
ÎN MIEZUL TRANDAFIRULUI
În miezul trandafirului
domnește întunericul
sau spaima.
Grea e povara lui.
Tu, poezie
pâine a iluziei
și inima ca un copil înfometat
după gratiile coastelor
nervii întinși ca frânghia cățărătorului
surâzând deasupra prăpastiei
luminat de sorii abisului.
NEL CUORE DELLA ROSA
Nel cuore della rosa
regna il buio
o il timore.
Pesante è il suo fardello.
Tu, poesia
pane dell’illusione
e il cuore come un bambino affamato
dietro le sbarre delle costole
i nervi tesi come la corda di uno scalatore
sorridendo sopra il precipizio
illuminato dai soli dell’abisso.
VIAȚA DE APOI
Surâzători
rând pe rând
la microfoanele instalate pe tribuna din piața mare
domnii miniștri ne promit
că vom trăi mult mai bine.
Mulțimea exultă
iar aplauzele par că nu se mai opresc
dar nimeni
nu îndrăznește să întrebe
când anume.
De atunci
brusc
am început să cred cu tărie
în viața de apoi.
LA VITA NELL’ALDILÀ
Sorridenti
uno dopo l’altro
ai microfoni installati sulla tribuna in piazza
i signori ministri
ci promettono
che vivremo meglio.
La folla esulta
e gli applausi sembrano non fermarsi mai
ma nessuno
osa chiedere
quando esattamente.
Da allora
all’improvviso
Ho cominciato a credere fortemente
nell’aldilà.
TE VISEZ
Arborii pasc pe câmp în apus
luminile se retrag între morți
ca o maree
Oasele lor întreabă de noi pe la porți
Mi s-a făcut dor de tine femeie
cu palmele mirosind a lut proaspăt
cu tâmplele tale mirosind a cer
Te visez cum visează un taur
pajiștea verde în mijloc de iarnă
când Domnul începe din dese sitele lui
făină din ceruri să cearnă
Acum când fetele mor bătrâne
nemăritate
ca o țestoasă centenară din Galapagos
răsturnată pe spate
Când sângele strămoșilor s-a urcat în ultimele crengi
în ultimele frunze
în ultimul arac
Doamne îngerii tăi stau ascunși ca păsările-n frunzare
doar tac și tac și tac.
TI SOGNO
Gli alberi pascolano sul campo al tramonto
le luci si ritirano tra i morti
come una marea
Le loro ossa chiedono di noi ai cancelli
Mi manchi donna
con le palme odorando di argilla fresca
con le tue tempie odorando di cielo
Ti sogno come sogna un toro
il prato verde in pieno inverno
quando il Signore comincia dai suoi spessi vagli
farina dal cielo a setacciare
Ora quando le ragazze muoiono vecchie
zitelle
come una tartaruga centenaria dal Galapagos
rigirata sulla schiena
Quando il sangue degli antenati è salito negli ultimi rami
sulle ultime foglie
sull’ultima canna
Signore, i tuoi angeli stanno nascosti come gli uccelli nel fogliame
e non fanno che tacere, tacere e tacere.
TOATE ILUZIILE
am văzut fluturii fremătând
pe cadavre
am văzut țigările fumegând încă aprinse
în gura spânzuraților
am văzut-o pe Venus din Milo
angajându-se la bordel
și capete de oameni fumegând
am văzut soarele răsărind
la miezul nopții
ca o feștilă în lumânare
au ars în mine toate iluziile
toate cuvintele.
TUTTE LE ILLUSIONI
ho visto farfalle fremere
sui cadaveri
ho visto le sigarette fumigare ancora accese in bocca agli impiccati
ho visto Venere di Milo andare a lavorare in un bordello
e teste umane fumigare
ho visto sorgere il sole
a mezzanotte
come lo stoppino nella candela
sono bruciate in me
tutte le illusioni
tutte le parole.
CEASUL DEȘTEPTĂTOR DIN NORI
Habar n-am pe cine trezește ceasul deșteptător
din nori
știu însă că toată viața am descifrat în litere și semne
forma indescifrabilului
Știu însă niște cuvinte ca lămpașe aprinse în beznă
știu că moartea atât de rău famată nu e în fond
decât un soi de audiență la palatul tăcerii
Că dragostea ne poate vorbi uneori într-o limbă
neînțeleasă
că poezia e o împreunare
o senzuală împerechere cu nespusul
Atunci când moare un poet
domnia frigului mai câștigă o țară.
LA SVEGLIA DALLE NUVOLE
Non ho idea di chi svegli la sveglia
dalle nuvole
ma so che per tutta la vita ho decifrato in lettere e segni
la forma dell’indecifrabile
Conosco però alcune parole come lampade accese nell’oscurità
So che la morte così malfamata altro non è che
una specie di udienza al palazzo del silenzio
Che l’amore a volte può parlarci in una lingua
incomprensibile
che la poesia è un’unione
un accoppiamento sensuale con l’indicibile
Quando un poeta muore
il regno del freddo vince un altro paese.
CA PLOAIA IVITĂ DIN SENIN
Îți amintești că oasele ei subțiri ca trilul pițigoiului
iarna
aveau un parfum de iasomie înflorită
surâsul ei îți mai strălucește uneori în memorie
ca un fulger ce luminează acea vară îndepărtată
Tineri rătăceam desculți pe faleză
când deodată
ca securea ce despică lemnul în două
m-a izbit melancolia inimii ei
Moartă ea se întoarce printre noi
neștiută ca pasărea nopții
ca o remușcare
ori ca marea sau ploaia ivită din senin.
COME LA PIOGGIA APPARSA DAL NULLA
Ricordi che le sue ossa sottili come il trillo della cincia
nell’inverno
avevano un profumo di gelsomino in fiore
il suo sorriso ti brilla ancora a volte nella memoria
come un lampo che illumina quell’estate lontana
Giovani vagavamo a piedi nudi sulla scogliera
mentre improvvisamente
come l’ascia che spacca il legno in due
mi ha colpito la malinconia del suo cuore
Morta lei ritorna tra noi
ignota come l’uccello notturno
come un rimorso
o come il mare o la pioggia apparsa dal nulla.
TREZIT DE CÂINII
Trezit de câinii lătrând în landele pustii ale cerului
de foșnetul copacilor din infern
de miliardele de greieri ale pământului –
mașini de scris ale morților
Vezi umbra îngerului căzând pe oțelul armelor
enormă neîndurătoare
un soare tulbure ca alcoolul călăilor
magii moțăind acoperiți de omizi
auzi foșnind armurile regilor în izvoare.
Cuvintele se retrag în gâtlejul morților
vântul pe marmura mormintelor își ascute
tăcutele arme.
SVEGLIATO DAI CANI
Svegliato dai cani che latrano nelle desolate brughiere del cielo
dal fruscio degli alberi dall’inferno
dai miliardi di grilli della terra –
macchine da scrivere dei morti
Vedi l’ombra dell’angelo cadendo sull’acciaio delle armi
enorme spietata
un torbido sole come l’alcool dei boia
i maghi sonnecchiare coperti di bruchi
senti il fruscio dell’armatura dei re nelle sorgenti.
Le parole si ritirano nelle gole dei morti
il vento sul marmo dei sepolcri affila
le silenziose armi.
| 
Ion Cristofor è poeta, traduttore e critico letterario, nato nel 1952 in Romania. Si è laureato presso la Facoltà di Filologia di Cluj, indirizzo romeno-francese (1976). Ha un dottorato in filologia e la magistrale in Scienze Politiche, Amministrative e della Comunicazione. È membro dell’Unione degli scrittori rumeni. Collabora con poesie, saggi e articoli a varie riviste letterarie nonché a diverse pubblicazioni in Canada, Stati Uniti e nei paesi della ex Jugoslavia. Collabora al Dizionario degli scrittori rumeni. Ha tradotto opere di autori stranieri contemporanei francesi. Suoi testi sono stati inseriti in antologie poetiche, sia in Romania che all’estero. Ha ottenuto numerosi premi letterari, sia per le sue opere letterarie che per le sue traduzioni.
