|
CONTRAGREUTATE
Marea își leagănă neliniștea în oglinda
nemărginirii sale.
Cerul își sprijină greutatea pe propriul său
orizont.
Omul se hrănește cu abisurile sufletului său.
CONTROPPESO
Il mare dondola la propria inquietudine nel suo sconfinato
specchio.
Il cielo regge il peso sul proprio
orizzonte.
L’uomo si nutre degli abissi della propria anima.
IREMEDIABIL
Între noi, o genune de amintiri
rănite și decolorate de timp
nu mă mai lasă să mă întorc la tine.
IRRIMEDIABILE
Tra di noi, un abisso di ricordi
feriti e scoloriti dal tempo
non mi permettono più di tornare da te.
AUTOÎNȘELARE
În timp ce te lași purtat la vânătoare de vânt,
umbra cuvintelor tale
acoperită de rugina sufletului tău
cade în puțul propriei tale maliții.
AUTOINGANNO
Mentre ti fai portare a caccia di vento,
l’ombra delle tue parole
coperta dalla ruggine della tua anima
cade nel pozzo della tua stessa malizia.
PĂCAT
Aveam o întâlnire
lângă crucea adevărului
și ai promis
că-mi dai înapoi
veșmântu-mi țesut
din propria-mi esență.
Dar apoi te-ai arătat
absent și abstract,
iar clipa
neînțeleasă și părăsită
s-a sinucis
în brațele neputincioase
ale tăcerii.
PECCATO
Avevamo un appuntamento
vicino alla croce della verità
e tu hai promesso
che mi restituirai
la veste tessuta
con la mia propria essenza.
Ma poi ti sei mostrato
assente e astratto,
e l’attimo
incompreso e abbandonato
si è suicidato
tra braccia inermi
del silenzio.
SZOMNA
Copilă rebelă,
fiică a luminii și a întunericului
numele tău a rămas răstignit
între paradis și infern.
SZOMNA
Bambina ribelle,
figlia della luce e delle tenebre
il tuo nome è rimasto crocifisso
tra inferno e paradiso.
ARTĂ POETICĂ
Poezia cântă înăuntrul ființei mele
când tu sosești pe cărarea literelor
și descoperi că vorbele mele
au fost dintotdeauna ale tale, și atât de ale tale,
încât mă surprinde faptul că le-am scris eu.
Poezia cântă înăuntrul ființei mele
atunci când îți ascult glasul
și descopăr că vorbele tale
au fost dintotdeauna ale mele, și atât de ale mele,
încât mă surprinde faptul că le rostești tu.
ARTE POETICA
La poesia canta dentro di me
quando arrivi tu sul sentiero delle lettere
e scopri che le mie parole
sono state da sempre tue e tanto tue
che mi sorprende il fatto che sia stata io a scriverle.
La poesia canta dentro di me
quando sento la tua voce
e scopro che le tue parole
sono state da sempre mie, e tanto mie
che mi sorprende il fatto che sia tu a pronunciarle.
POEM PENTRU MAMA
Mi-ai pregătit făgașul unui drum
care să-i semene celui pe care tu l-ai primit
ca zestre,
brodat cu grijă, cu motive și culori tradiționale.
Dar m-ai legănat în lumina căutărilor
și pasul meu a crescut atât de rebel
că nu-l mai încăpeau zările.
POESIA PER LA MAMMA
Mi hai preparato la via
perché assomigliasse a quella che hai ricevuto
in dote te,
accuratamente ricamata con motivi e colori tradizionali.
Però mi hai cullata nella luce della ricerca
e il mio passo è cresciuto talmente ribelle
che l’universo non poteva trattenerlo.
HARTĂ DE CUVINTE
Tot ceea ce mă atinge
din măruntaiele morții mele
și din universul meu
deșteaptă poezia în mine și în afară de mine.
Tot ceea ce mă atinge
din perspectivele conștiinței tale
se topește în privirea ta
și ne face complici în clipa împărtășită.
Tot ceea ce mă atinge
mă scapă de toate morțile mele
mă smulge din ființa mea
ca să mă facă scânteie în universul tău.
LA MAPPA DELLE PAROLE
Tutto ciò che mi tocca
dalle viscere della mia morte
e dal mio universo
risveglia dentro e fuori di me la poesia
Tutto ciò che mi tocca dal punto di vista della tua coscienza
si scioglie nei tuoi occhi
e ci rende complici del momento condiviso.
Tutto ciò che mi tocca
mi salva da tutte le mie morti
mi strappa dal mio essere
per rendermi una scintilla nel tuo universo.
ÎNGRĂDITURĂ
Trăim sub acoperișul aceleiași lumi
de acum câteva existențe în continuu
însă fiecare are emisfera sa
și o boltă cu lumină proprie.
Limbajul se întoarce la originea nimicului.
RECINTATO
Viviamo sotto il tetto dello stesso mondo
da diverse esistenze continuamente
ma ognuno ha il suo emisfero
e una volta con luce propria.
Il linguaggio ritorna all’origine del nulla.
MACHISM POETIC
Când poetul își dă seama
că nu mai poate trăi fără muza-i divină
îi zice “curvă bătrână”.
MACHISMO POETICO
Quando il poeta capisce
che non può più vivere senza la sua divina musa
La chiama una “vecchia puttana”.
STARE DE LUCRURI
Între noi cuvintele cad fără suflare,
unul câte unul.
Numai vântul se mai îndură de ele
și le îngroapă sub zid de depărtări.
STATO DI COSE
Tra di noi le parole cadono senza fiato,
una ad una.
Solo il vento ha pietà di loro
e le seppellisce sotto il muro della lontananza.
DINCOLO DE VIS
Mă cuibăresc și adorm între cuvintele tale.
Și mă trezesc acoperită de vanitatea
unui timp în care tu nu mai exiști.
AL DI LÀ DEL SOGNO
Mi stringo e mi addormento tra le tue parole.
E mi risveglio coperta dalla vanità
di un tempo in cui tu non esisti più.
| 
Elisabeta Boțan è nata in Romania nel 1972: scrittrice e traduttrice vive in Spagna, ad Alcalá de Henares. Ha esordito nel 2012 con la prosa breve e la poesia in lingua spagnola, vincendo alcuni concorsi letterari. Nel 2019 ha vinto il terzo premio al Concorso “Clemente Rebora” a Roma, nella sezione poetica dedicata alla lingua straniera (spagnolo).
